Si simteam cum cuvintele se infingeau adanc ca niste cioburi de sticla, eliberand durerea de mult incatusata. Dar a fost acolo mai tot timpul. Amintirele sunt un sir lung de povesti care parca nu isi gasesc sfarsitul, imi amintesc desi as vrea sa uit. Ma doare. De ce durerea nu poate fi decat o memorie?
Cand nu gasesc raspunsuri traiesc din amintiri.
Acum desigur totul pare absurd si la fel.Se spune ca este nevoie de un singur minut pentru a remarca o persoana deosebita, o ora pentru a o pretui,o zi pentru a o indragi si a o iubi,...dar iti trebuie o viata intreaga pentru a a o uita.
Dar uneori nu trebuie sa uiti pt a trece peste. Trebuie sa lasi durerea sa te invaluie incet.
Chiar si o "inima insangerata" poate inflori din nou.
:xandra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu