Ai avut vreodata vise? Te-ai simtit vreodata prins intr-un cosmar amar de care numai poti scapa,in care iti doresti ca totul sa devina ceva frumos?
Al meu suna cam asa:
Totul e negru în jurul meu. Un spaţiu gol, infinit se întinde în jur.
Privesc în gol şi nu mai văd nicio culoare. Sunt singura. Nu pot gândi limpede. Nu cred ca pot să disting răul de bine şi binele de rău.
Mă plimb într-un vid infinit, incoerent şi plin de remuşcări, însă nu-mi dau seama de ce. Plâng. Sunt pierdută, disperată. Îmi vine să ţip! să mă zbat! să îmi audă cineva strigătul. Sufletul mă arde,de dor şi de iubire.
Mă aflu într-o cameră plină de suflete si vocile lor murmură, şuşotesc şi strigă. Ma infioara. Ma cutremur.
Simt ca ma va inghiti o gaura neagra… de frica ma avant intr-o cădere nebună in neant.
Cineva ma intreaba “Ce ai?”. Eu raspund “Nimic.”.
Tot mai multe voci ma inconjoara. Ele ma fac sa ma ascund.
Aud pasi venind. Inima incepe sa imi bata nebuneste. Parca acum o aud pentru prima data.
Persoana se apropie indepartand ceata in calea ei.
E o papusa, una dezarticulata.
Cand suvitele de par se dau de pe chipul ei… un chip fantomatic….
”Ti-a fost dor de mine?”.
E sufletul meu care nu a mai rezistat sa fie incatusat.
“Eul” din fata mea zambeste sardonic si izbucneste in flacari.
Deodata filmul se taie. Ma trezesc in cenusa. Sunt acoperita de ea.
Am renascut
Sper sa profit de aceasta noua “sansa la viata”
Ma ridic, ma scutur si privesc inainte.
Rasaritul e intotdeauna asa frumos?
: xandra
